Blogul Luciei Muntean

Noutăți, anunțuri, concursuri, colaborări, învățăminte și multe alte surprize

Mihai

Cum poți să schimbi în bine viața copilului tău în doar 15 minute pe zi?

Printre toate activitățile în care ne implicăm ca părinți din dorința de a oferi copiilor noștri o viață mai bună și mai fericită, există una a cărei contribuție la dezvoltarea lor cognitivă, emoțională și socială este incredibil de mare în raport cu timpul pe care ar trebui să îl alocăm zilnic pentru a o desfășura: cititul înainte de culcare.

Te invităm într-o călătorie a cunoașterii în care îți împărtășim lucrurile suprinzătoare pe care le-am descoperit despre această activitate și la capătul căreia vei descoperi soluții aplicabile pentru a contribui la dezvoltarea copilului tău chiar și în zilele în care viața profesională te solicită mai mult.

De ce e important să le citim copiilor înainte de culcare?

Foto:  Evgeny Atamanenko/123rf.com

Cititul zilnic înainte de culcare face mai mult pentru succesul în viață al copilului tău decât face înscrierea lui la o școală privată de calitate, conform academicianul britanic Adam Swift. Într-un interviu acordat postului de radio australian ABC și care ulterior a devenit viral pe internet, Adam Swift a susținut că cititul înainte de culcare oferă un avantaj social și economic semnificativ copiilor care cresc în familii iubitoare și preocupate de acest aspect.

Care e logica din spatele acestei afirmații pe cât de categorice pe atât de surprinzătoare?

Se pare că această activitate de familie, pe care mulți dintre noi o privim ca fiind normală și, poate, chiar oarecumva banală are o importanță neașteptată în marea schemă a dezvoltării intelectuale a copiilor. Un număr semnificativ de cercetări independente efectuate în domeniul psihologiei dezvoltării timpurii ne dezvăluie următoarea logică: atunci când părinții le citesc copiilor regulat înainte de culcare, începând chiar cu vârstele foarte mici, vocabularul acestora se dezvoltă mult mai repede și mai bine decât în cazul copiilor cărora nu li se citește în mod regulat. Această dezvoltare timpurie a vocabularului influențează direct capacitatea lor de a învăța să citească și atitudinea lor față de procesul de învățare chiar și până la vîrstele de 10-11 ani. La rândul ei capacitatea copiilor de a citi cu ușurință și a înțelege ceea ce citesc în jurul vârstei de 9 ani influențează semnificativ atât disponibilitatea lui de a termina liceul cât și performanța lui școlară la terminarea liceului.

Cu alte cuvinte și oarecumva contraintuitiv pentru cei mai mulți dintre noi, bătălia pentru performanța școlară pare că se câștigă acasă, nu la școală, iar cititul zilnic din partea părintelui până la vârsta de 9 ani, citit care de obicei ia forma cititului înainte de culcare, joacă un rol central în câștigarea aceastei bătălii.

Dincolo de acest rol central pe care îl joacă în dezvoltarea cognitivă a copilului tău, cititul zilnic înainte de culcare mai oferă copilului tău încă trei beneficii importante:

  1. Siguranța emoțională de care are nevoie pentru a-și dezvolta încrederea în sine.
  2. O structură stabilă a programului zilnic de care are nevoie pentru a se dezvolta armonios și
  3. O tranziție mai ușoară către starea de calm liniștit care precede somnul.

De la ce vârstă să le citim copiilor înainte de culcare?

de-la-ce-varsta-le-citim-copiilor
Foto:  Anna Bizon/123rf.com

Din perspectiva contribuției noastre ca părinți la dezvoltarea cognitivă a copiilor noștri, se pare că există o vârstă optimă la care să începem să le citim înainte de culcare, iar această vârstă e mai scăzută decât am putea să credem.

Psihologii Jan Karrass și Julia Braungart-Rieker au studiat intens acest aspect și au descoperit că cititul înainte de culcare de la vârsta de 8 luni influențează dezvoltarea vocabularului copiilor măsurată la vârstele de 2 și respectiv 3 ani.

Cu alte cuvinte, e important să le citim copiilor noștri încă dinainte ca ei să înceapă să vorbească chiar dacă percepția noastră este că ei nu înțeleg ceea ce li se citește. Într-un studiu separat, psihologii Kathryn Fletcher și Elaine Reese au descoperit că, pe lângă contribuția la dezvoltarea cognitivă a copilului, cititul înainte de culcare începând cu vârsta de 8 luni permite părinților să înțeleagă mai bine felul specific în care se dezvoltă vocabularul copilului lor, fel care diferă de la copil la copil chiar și în interiorul aceleiași familii. Acest lucru permite ulterior părinților să structureze interacțiuni potrivite cu nivelul de dezvoltare al copilului, ajutându-l în felul acesta să progreseze în învățare fără a se frustra.

Există și o vârstă la care este prea devreme să le citim? Din perspectiva dezvoltării cognitive se pare că există. Se pare că vârsta de 4 luni e prea timpurie pentru ca cititul înainte de culcare să contribuie la dezvoltarea cognitivă a copiilor noștri.

În rezumat, copiii beneficiază cel mai bine de pe urma cititului înainte de culcare atunci când părinții încep să le citească în mod regulat după ce ei pot să stea în fund, dar înainte să poată vorbi.

Până la ce vârstă să le citim copiilor înainte de culcare?

Foto: dolgachov/123rf.com

Un aspect la care ne gândim mai rar este până la ce vârstă să le citim copiilor înainte de culcare. Instinctiv, majoritatea părinților renunță la această activitate atunci când copiii învață să citească singuri, de obicei înainte vârstei de 9 ani.

Iată trei motive pentru a continua să citiți cu copiii voștri înainte de culcare și după ce ei învață să citească.

Le oferă securitate emoțională. Dincolo de rolul lui de facilita accesul copilului la o activitate benefică pe care nu poate să o facă singur, acest moment are și o valență emoțională puternică pentru copiii. Este un moment al zilei în care ei știu că pentru un anumit număr de minute ei beneficiază de atenția și prezența părintelui fără a concura cu nimic altceva, iar această prezență atentă îi securizează din punct de vedere emoțional.

Le dezvoltă abilitățile sociale. În al doilea rând, cititul împreună cu părintele (care poate răspunde la întrebări sau poate pune el anumite întrebări) ajută copiii să își dezvolte empatia intelectuală – capacitatea de a înțelege gândurile și motivațiile celorlalți. Diferită de empatia emoțională, care se referă la capacitatea a de simți ceea ce simt alții, empatia intelectuală joacă și ea un rol important în capacitatea copiilor de a se integra social cu încredere în ei, într-o manieră firească și benefică pentru dezvoltarea lor.

Le crește performanța școlară. Un studiu realizat de Scholastic, editură cu peste 100 de ani de experiență în publicarea de cărți pentru copii, a identificat fenomenul „declinului de la 9 ani” în rândul copiilor cărora părinții încetează să le citească atunci când ei au învățat să citească singuri. La ce se referă acest declin și de ce este important? Între vârsta de 8 ani când părinții încă le mai citesc copiilor și vârsta de 9 ani când copii sunt lăsați să citească singuri, apare o scădere atât a frecvenței cu care copiii citesc cât și a satifacției lor cu actul lecturii în sine. Această scădere nu este de neglijat, deoarece atitudinea față de lectură a copiilor la vârsta de 9 ani corelează foarte puternic cu performanța lor academică până la terminarea școlii.

Totuși, când ne oprim din a le citi copiilor înainte de culcare? Atunci când ei ne spun că nu își mai doresc asta. Cercetări făcute independent în Australia și Canada arată că există un procent semnificativ de copii care își doresc să continue practica cititului cu părintele înainte de culcare până la vârsta de 11 ani, moment în care renunță în mod natural la asta.

Cât de frecvent să le citim copiilor înainte de culcare?

Foto: Evgeny Atamanenko/123rf.com

Dacă i-am întreba pe cei mici, ar răspunde fără să ezite „În fiecare zi!” și cu siguranță acesta este răspunsul pe care l-am da și noi intuitiv ca părinți. Însă, tot ca părinți, știm că socoteala de pe blog nu se potrivește întotdeauna cu cea de pe teren.

Se pare că în Marea Britanie există multă curiozitate pe această temă, motiv pentru care predispoziția părinților de a le citi copiilor înainte de culcare a fost intens analizată. Deși rezultatele obținute variază, de la un sondaj la altul, toate sondajele par să confirme că părinții care le citesc copiilor în mod regulat înainte de culcare sunt o minoritate. Un studiu de sfășurat de cotidiantul Independent a arătat că doar 15% din părinți le citesc copiilor în fiecare zi, deși 97% din ei susțin că această activitate este importantă și 58% din ei o consideră un moment special de conexiune emoțională cu copiii lor.

Universitatea din Melbourne și-a propus să înțeleagă și care este impactul reducerii frecvenței cu care le citim copiilor asupra dezvoltării cognitive ale acestora. Descoperirile lor sunt interesante din două motive: au demonstrat un efect de cauzalitate între cititul timpuriu și performanța școlară ulterioară și au descoperit că aceste efect nu depinde de contextul socio-demografic al familiei ci strict de disciplina părinteluri de a se angaja în această activitate cu o anumită frecvență alături de copilul său. Iată concluziile lor.

Copiii cărora părinții le citesc în medie de 3-5 ori pe săptămână au un nivel de dezvoltare cognitivă mai înaintat cu 6 luni față de copiii cărora părinții le citesc în medie de 2 ori pe săptămână. Cu alte cuvinte, dacă deja îi citești copilului tău de 2 ori pe săptămână cu doar o seară în plus poți crește semnificativ nivelul lui de dezvoltare cognitivă.

În cazul copiilor cărora părinții le citesc de 6-7 ori pe săptămână, nivelul de dezvoltare cognitivă este mai mare cu 12 luni față de copiii de aceași vârstă cărora părinții le citesc de două ori sau mai puțin pe săptămână. Dacă deja îi citești copilului tău de 5 ori pe săptămână, cu doar o seară în plus pe săptămână, poți dubla avansul său cognitiv, ceea ce va mări șansele lui de a se descurca bine atunci când va merge la școală.

Nu în ultimul rând, atunci când părinții le citesc copiilor de 7 ori pe săptămână la vârsta de 4 ani, efectul pozitiv al acestei activități se propagă în dezvoltarea copiilor până la vârsta de 10-11 ani și este reflectat în mod sistematic de scoruri superioare pe care aceștia le înregistrează la testele de aptitudine până la această vârstă.

Concluziile australienilor sunt validate și de cercetări efectuate în Marea Britanie, SUA și Canada unde majoritatea studiilor de pshihologie a dezvoltării copilului menționează „cititul zilnic” ca practică benefică pentru dezvoltarea acestuia, iar organizațiile non-guvernamentale care promovează cititul în familie (Booktrust în UK, Readaloud în SUA) sunt și ele aliniate la acest principiu.

Este posibil totuși să ne angajăm la o astfel de disciplină personală? Kieron, un tată tânăr și ocupat din Haworth, Marea Britanie, spune că se poate. El și-a propus ca timp de 1 an de zile să îi citească fiului său T., în fiecare zi. Deși au fost zile în care a fost nevoit să apeleze și la ceilalți membri ai familiei pentru a se ține de acest angajament, a reușit să ducă până la capăt 365 de zile consecutive de citit înainte de culcare, iar rezultatele i-au depășit orice așteptări: de la dezvoltarea vocabularului și a imaginației, până la creșterea încrederii în sine și a unei tranziții liniștite către somn a unui copil care altfel adormea greu și nu vroia să meargă la culcare, el povestește pe blog-ul său că, după această perioadă, T. a ajuns la „a whole new level”.

Cât de mult e bine să dureze cititul înainte de culcare?

Foto: Aliaksandr Bukatsich/123rf.com

Propunerea noastră este să începeți cu 10 minute, iar pe măsură ce copilul crește să extindeți gradual această durată pâna undeva la 30 de minute.

O durată mai mare de 30 de minute de citit activ ar depăși limitele rolului de tranziție spre somn al acestei activități, conform publicației americane Storytime Magazine, iar o durată mai mică de 10 minute ar fi insuficientă pentru îndeplinirea rolului ei dezvoltare cognitivă, conform organizației britanice non-profit Booktrust care promovează cititul în familie și lucrează anual cu 3.9 milioane de copii.

Ce este însă important de reținut în efectuarea acestei alegeri este că la vârstele mici copiii au nevoie de structură și predictibilitate, așa că e important să alegi o durată pe care tu ca părinte să o poți respecta în fiecare zi în care îi citești conform asociației americane ReadAloud care promovează ideea cititului zilnic în familie pentru 15 minute.

Cum însă trebuie inițiată și organizată această activitate de către părinți în așa fel încât copiii să beneficieze în mod optim de pe urma ei? Dincolo de soluțiile pe care le-ai descoperit intuitiv, e bine să știi că există modalități de a desfășura această activitate care au rezultate demonstrat superioare cititului pur și simplu.

Cum să le citim copiilor înainte de culcare?

Foto:  Evgeny Atamanenko/123rf.com

Cititul înainte de culcare înseamnă lucruri diferite pentru vârste diferite. Pentru a acompania dezvoltarea cognitivă naturală a copilului, părintele va trece prin trei tipuri de lectură succesive:

  1. Etichetarea
  2. Validarea
  3. Contextualizarea

Între 8 luni și 2 ani, etichetarea joacă un rol important în cititul înainte de culcare. Asta înseamnă că părintele va trece încet prin imaginile din carte și îi va indica copilului cum se numește fiecare personaj și fiecare obiect.

Copiii au nevoie în mod natural de această etichetare nu numai pentru dezvoltarea vocabularului ci și datorită faptului că în această etapă ei trec dintr-un univers al comunicării în care există doar ei și adultul din fața lor la comunicarea triadică în care comunică cu adultul despre obiecte din lumea înconjurătoare. Conform psihologilor Michael Tomasello și Judy Todd, răbdarea și disponibilitatea părinților de a se angaja în această formă de comunicare (în locul simplei parcurgeri a unui text scris) influențează în mod major felul în care se dezvoltă vocabularul copiilor.

Pentru ca etichetarea să funcționeze în mod optim, e important ca părintele să numească obiectele sau personajele care apar în ilustrațiile din carte numai după ce se asigură că atenția copilului se îndreaptă spre obiectul numit. Asta înseamnă că după ce îi indică cu degetul obiectul pe care intenționează să îl numească, părintele așteaptă ca atenția copilului să se concentreze asupra aceluiași obiect înainte de a-l eticheta. În același timp, atunci când copilul preia inițiativa și arată el spre anumite obiecte, părintele respectă intenția copilului și numește în ritmul acestuia acele obiecte și nu cele pe care ar fi vrut el, părintele, să le numească.

În următoarea etapă copiii încep să „citească” intuitiv imaginile cărții. De aceea, la vârstele mici, e important ca desenele din carte să funcționeze ca o poveste de sine stătătoare care reflectă cu maximul de detalii posibile povestea scrisă.

Psihologii Mary-Ann Evans și Jean Saint Aubin au descoperit că atenția copiilor se deplasează în cadrul ilustrațiilor fixându-se, pe rând, pe toate detaliile menționate de părintele care citește textul scris. Asta înseamnă că părintele trebuie să își calibreze ritmul lecturii pentru a permite copilului care „citește” în paralel cartea să țină pasul cu el.

Începând cu vârsta de 2 ani, etichetarea face loc validării. În loc să numească obiectele și personajele din imagini, părintele întreabă copilul „Ce este asta?”, iar când copilul răspunde „Mașină”, părintele continuă întotdeauna cu „Așa e, Dănuț, e o mașină.” Alternativ, părintele poate imita răspunsul copilului repetând și el „Mașină”.

Această validare contribuie nu numai la fixarea înțelesului cuvintelor ci și la creșterea încrederii copilului în procesul de achiziție a vocabularului.

În următoarea etapă, în jurul vârstei de 4 ani, accentul pe validare este înlocuit de accentul pe contextualizare care are rolul să plaseze înțelesul cuvintelor în lumea experienței directe a copilului pentru a-l ajuta să facă transferul celor învățate în viața lui de zi cu zi.

Atunci când părintele îi citește copilului o poveste a cărei acțiune se petrece la o fermă, de exemplu, părintele îi arată copilului: „Ia te uită! Ce avem aici? Pui de găină. Așa cum are și bunica la țară.”

Tranziția între aceste etape este fluidă și momentul cel mai bun pentru a o realiza este găsit de fiecare părinte prin observația atentă a felului în care reacționează copilul său.

Înțelegerea acestora și acordarea importanței cuvenite fiecărei etape este partea cea mai importantă mai ales atunci când oboseala sau programul încărcat ne îndeamnă să citim pur și simplu povestea.

Pentru părinții în căutarea unei metode mai structurate pentru a contribui la dezvoltarea cognitivă a copiilor lor prin citit, vom descrie mai jos tehnica cititului dialogic dezvoltată de psihologul american Grover Whitehurst și demonstrată ca oferind rezultate superioare cititului intuitiv din partea părintelui.

Următorul nivel – tehnica cititului dialogic

Foto: belchonock/123rf.com

Grover Whitehurst și colegii lui din cadrul echipei Stony Brook Reading and Language Project au formulat tehnica cititului dialogic din dorința de a pune la dispoziția părinților și educatorilor un instrument ușor de folosit, dar în același timp extrem de eficient pentru a facilita dezvoltarea cognitivă a copiilor de vârstă preșcolară.

Cum funcționează această tehnică? Dacă în abordarea tradițională pe care o folosesc cei mai mulți părinți, părintele este povestitorul, iar copilul este ascultătorul, în cititul dialogic, rolurile se schimbă: copilul devine povestitorul, iar părintele se transformă într-un ascultător curios, care pune întrebări și ajută copilul să spună o poveste plecând de la cartea pe care o citesc împreună.

Iată structura unei secvențe de citit dialogic. Părintele:

  • Încurajează copilul să spună ceva despre carte.
  • Evaluează răspunsul copilului.
  • Îmbogățește răspunsul copilului, reformulând și adăugând informații suplimentare.
  • Repetă încurajarea pentru a consolida fixarea informațiilor suplimentare.
Extras din volumul Povestea prietenilor din pădure. Text de Lucia Muntean și ilustrații de Oana Ispir.

Să presupunem că părintele și copilul citesc pagina de mai sus. Părintele, arătând spre ciuperca mare, întreabă: „Ce este asta?”. Copilul va răspunde „Ciupercă.” Părintele îi răspunde: „Așa e (evaluare). E o ciupercă mare și roșie (îmbogățire). Poți să spui ciupercă mare? (repetarea încurajării).”

Cum folosim această tehnică atunci când alegem o carte nouă?

  1. La prima lectură a unei cărți noi, părintele citește cartea la modul tradițional, păstrând un ritm suficient de lent pentru a-i permite copilului să facă asocieri cu imaginile.
  2. La a doua citire a aceleiași cărți, după ce termină de citit textul de pe pagină, părintele folosește tehnica de mai sus o singură dată pe fiecare pagină a cărții.
  3. La citirile următoare, părintele gradual crește frecvența cu care folosește această tehnică pe fiecare pagină, chiar renunțând la urmărirea poveștii, până când copilul ajunge să fie cel care vorbește cel mai mult.

În câte feluri putem încuraja copiii să participe activ la citit?

Pentru că implicarea activă a copilului în citirea unei cărți este cea care contribuie cel mai mult la dezvoltarea vocabularului și la dezvoltarea cognitivă a copilului, e important ca părinți să avem o varietate de strategii cu care să încurajăm această participare.

Extras din volumul Rime cu codiță. Poezii de Lucia Muntean și ilustrații de Mary Hall.

Prima strategie e să îl încurajăm să termine propozițile. Această strategie funcționează cel mai bine cu poezii, pentru că rima oferă copilului indicii suplimentare cu privire la cuvântul care se „potrivește”. În exemplul de mai sus, părintele spune „Cuțu’ mic și cu mustață / Cu blănița albă…?”, lăsând copilul să completeze cuvântul „creață”. Această strategie ajută copilul să înțeleagă intuitiv structura limbii.

Coperta volumului Povestea iepurașului scamator. Text de Lucia Muntean și ilustrații de Oana Ispir.

A doua strategie este să îl încurajăm să ne spună despre ce este vorba într-o carte pe care ați mai citit-o, dar a ales-o pentru a o citi din nou împreună sau despre o carte pe care tocmai ați terminat-o de citit. Într-un astfel de caz, înainte de a vă apuca de citit puteți întreba „Ce se întâmplă cu iepurașul din povestea asta?” și insista să obțineți cât mai multe detalii de la copil. Această strategie ajută copilul să învețe să descrie secvențe de evenimente și astfel mărește capacitatea lui de a vă comunica experiențele lui de pe parcursul unei zile, de exemplu. Vârsta optimă pentru a începe să folosiți această strategie este cea de 5 ani.

Extras din volumul Grupa lui Ciufulici. Poezii de Lucia Muntean și ilustrații de Răzvan Cornici.

A treia strategie este să îl încurajăm să ne descrie în cuvintele lui ce se întâmplă într-o imagine din carte: „Ce vezi în imaginea asta? Și mai ce?”. Această strategie ajută copilul să devină fluent în exprimare și să observe detaliile. Funcționează cel mai bine atunci când cărțile au ilustrații bogate, cu multe detalii.

Extras din volumul Rime pentru cei mai mici (volumul 2). Poezii de Lucia Muntean și ilustrații de Livia Coloji.

A patra strategie este să încurajăm copilul să numească obiecte, personaje, acțiuni, motive, locuri sau momente. Similară cu strategia de mai sus, aceasta se concentrează însă pe dezvoltarea vocabularului copilului prin achizția de cuvinte noi. De exemplu, plecând de la imaginea de mai sus, părintele întreabă: „Ce culoare are balonul acesta?”, „Cine fuge după copii?”, „De ce fuge după ei?”, „Unde este familia din imagine?”, „Ce fac ei împreună?”.

Extras din volumul Povestea iepurașului scamator. Text de Lucia Muntean și ilustrații de Oana Ispir.

Cea de-a cincea strategie constă în crearea de legături între ce se întâmplă în carte și lumea reală. Această strategie ajută copilul să se folosească de cuvintele învățate într-un context imaginar pentru a descrie propriile experiențe de viață. Plecând de la imaginea de mai sus, părintele întreabă „Ții minte că duminica trecută am fost în vizită la grădina zoologică? Ce animale din imaginea asta ai văzut acolo?”. Vârsta optimă pentru a începe să folosiți această strategie este cea de 4 ani.

Sunt toate aceste strategii la fel de folositoare? Nu e suficient să folosim una din ele? După cum ați văzut ele sunt complementare, în sensul că fiecare are o contribuție specifică și diferită de a celorlalte la dezvoltarea cognitivă a copilului. De aceea, varianta cea mai bună este să le introducem pe toate în repertoriul nostru de activități de dinainte de culcare, fără însă să ne stresăm să facem o farmacie din această activitate. Până la urmă, ea funcționează cel mai bine atât timp cât rămâne relaxantă și amuzantă, atât pentru părinte, cât și pentru copil.

Cum alegem cărțile pe care le citim înainte de culcare?

Foto: Dean Drobot/123rf.com

Primul și probabil cel mai important principiu aici este să își lași copilul să aleagă cartea, chiar dacă asta înseamnă că vei reciti pentru a nu-știu-câta-oară o poveste pe care o știți amândoi pe de rost.

Sunt multe motive pentru care e bine să faci asta de îndată ce copilul tău începe să manifeste un interes deosebit pentru anumite cărți, însă cel mai important este că atunci când copilul alege el cartea, dezvoltarea lui intelectuală este semnificativ mai bună. Dacă îți este teamă că te plictisești, nu uita de tehnica cititului dialogic care îți oferă ocazia să recitești aceeași carte în feluri diferite, plecând de la detaliile pe care alegi să te concentrezi în conversațiile cu cel mic.

Al doilea principiu este să îl lași să aleagă dintr-un set de cărți pe care să le poți termina în maxim 30 de minute. Așa cum am arătat mai sus, secvența de citit înainte de culcare are între 10 și 30 de minute. La sfârșitul acestei perioade povestea trebuie să își fi atins deznodământul în așa fel încât micuțul tău sau micuța ta să poată adormi liniștiti fără a se întreba ce se întâmplă cu personajele din poveste.

Al treilea principiu spune că intriga cărților de citit înainte de culcare e bine să fie simplă, fără răsturnări foarte mari de situații în așa fel încât copilul tău să se bucure de experiență fără să se agite. Asta îi va permite să facă mai ușor tranziția din starea beta (treaz și alert) a creierului în starea alfa (treaz și relaxat) din care îi e mai ușor să adoarmă ajungând în starea theta a somnului odihnitor.

Dacă totuși, într-un fel sau altul, cel mic s-a activat foarte tare în timpul cititului, o manieră în care poți gestiona această situație este să intercalezi după cartea citită o scurtă poezie care să asigure tranziția copilului spre somn în compania unor prieteni care fac și ei același lucru.

Extras din Rime pentru cei mai mici (volumul 2). Poezii de Lucia Muntean și ilustrații de Livia Coloji.

Îți dorim cât mai multe seri frumoase alături de copiii tăi și de o carte bună! Nu uita că fiecare dintre ele vine nu doar cu bucuria momentului ci și cu contribuția ta la un drum în viață mai ușor și mai frumos pentru copilul tău.

Bibliografie pentru părinții interesați să exploreze mai departe

Foto: Amikishiyev/123rf.com

Karrass, J., & Braungart-Rieker, J. M. (2005). Effects of shared parent-infant book reading on early language acquisition. Journal of Applied Developmental Psychology, 26(2), 133-148. Detalii aici.

Fletcher, K. L., & Reese, E. (2005). Picture book reading with young children: A conceptual framework. Developmental Review, 25(1), 64–103. Detalii aici.

Evans, Mary & Saint-Aubin, Jean. (2005). What Children Are Looking at During Shared Storybook Reading. Psychological science. 16. 913-20. Detalii aici.

Tomasello, M., & Todd, J. (1983). Joint attention and lexical acquisition style. First Language, 4(12, Pt 3), 197–211. Detalii aici.

Blake, J., Macdonald, S., Bayrami, L, Agosta, V. & Milian, A. (2006). Book reading styles in dual-parent and single-mother families. British Journal of Educational Psychology,76, 501–515. Detalii aici.

Whitehurst, G.J., Falco, F.L., Lonigan, C.J. et al. (1988). Accelerating language development through picture book reading. Developmental Psychology. 24, 552–559. Detalii aici.

Kidd, D. C., Castano, E. (2013) Reading Literary Fiction Improves Theory of Mind. SCIENCE, 18 oct 2013 : 377-380. Detalii aici.

Comments

Felicitari
Ne pare rău!