Jocurile din “Ghici, ghici, ghici ce voi desena aici?”
Ideea din spatele cǎrţii “Ghici, ghici, ghici, ce voi desena aici?” a plecat de la o serie de studii referitoare la modalitatea în care are loc dezvoltarea limbajului la copii. Pâna de curând, neurologii şi psihologii obişnuiau sǎ distingǎ între limbajul vorbit şi limbajul grafic ca fiind douǎ procese diferite gestionate de centre separate la nivelul creierului şi, ca atare, necesitând o educare separatǎ. Cercetǎri mai recente desfǎşurate la Universitatea McGill din Montreal, Canada, au demonstrat însǎ cǎ, de fapt, avem de a face cu un singur centru, al comunicǎrii, care gestioneazǎ ambele procese. Din punctul de vedere al educaţiei celor mici, consecinţa este cǎ educaţia limbajului şi educaţia graficǎ sunt mai eficiente atunci când au loc simultan.
Am gandit, deci, jocurile din “Ghici, ghici, ghici, ce voi desena aici?” pentru a aplica acest principiu al interdependentei între desen şi limbajul vorbit în educaţia copiilor preşcolari.
În cadrul acestor jocuri, fiecare desen este realizat în 6 etape şi este compus din elemente grafice simple şi familiare copilului. Caracterul familiar al elementelor grafice ce compun desenul final (linii orizontale, linii verticale, linii curbate, puncte şi aşa mai departe), precum şi construirea acestuia prin adǎugarea în fiecare etapǎ a unui element grafic nou la cele existente, permit o deplasare fireascǎ de la simplu la complex şi transformǎ desenatul într-o experienţǎ antrenantǎ care are ca scop descoperirea desenului final.
A doua componentǎ a jocului este poezia care se recitǎ simultan cu realizarea desenului. Aceasta poezie este conceputǎ în jurul aceloraşi 6 etape în care se construieşte desenul, fiecare vers descriind elementul grafic ce se adaugǎ în respectiva etapǎ a desenului: “Fac o linie culcata / Peste ea, una curbata.” Astfel copilul îşi dezvoltǎ nu numai abilitatea de a desena ci şi abilitatea de a descrie verbal ceea ce face şi, în ultimǎ instanţǎ, abilitatea de a comunica.
Nu în ultimul rând, prin îmbinarea desenului cu poezia, se dezvoltǎ şi memoria, datoritǎ faptului cǎ informaţiile fixate prin intermediul mai multor simţuri rǎmân, de obicei, mai puternic imprimate în minte.
Şi pentru cǎ încǎrcǎtura afectivǎ este de asemenea importantǎ pentru succesul procesului de învǎţare, fiecare dintre aceste poezii/lecţii de desen sunt concepute ca un joc între pǎrinte şi copil.
Mai întâi, pǎrintele recitǎ poezia şi construieşte pas cu pas desenul. Implicarea copilului în joc se realizeazǎ în aceastǎ etapǎ prin ghicitoarea de la sfârşit care îl provoacǎ sǎ identifice personajul din desenul final. Apoi copilul trebuie încurajat sǎ deseneze şi sǎ recite poezia, iar pǎrintele face în paralel cu el acelaşi lucru. Dupǎ câteva astfel de repetǎri, copilul este gata sǎ parcurgǎ jocul de unul singur.
Comments