Vârstele jocului
Una dintre problemele în legǎturǎ cu care pǎrinţii îmi cer cel mai des sfatul este modul în care trebuie sǎ se raporteze la jocurile copiilor lor, mai ales în momentele în care aceştia nu vor sa renunte la joc. Primul lucru pe care îl subliniez, de fiecare datǎ cand am o astfel de discuţie, este cǎ jocurile copiilor reprezintǎ modalitatea lor principalǎ de a învǎţa despre lumea din jur şi de a procesa lucrurile nou învǎţate. De aceea, cred cǎ fiecare pǎrinte trebuie sǎ cunoascǎ din aceastǎ perspectivǎ care sunt trǎsǎturile jocurilor şi care e rolul adultului în cadrul acestora pentru fiecare etapǎ a copilǎriei.
Între 1 şi 2 ani, copiii au nevoie sǎ fie cu alte persoane pe care se pot baza şi care sǎ le repete mereu numele obiectelor şi ceea ce se poate face cu ele.
Între 2 şi 3 ani, ei se joacǎ imitându-i pe ceilalţi, iar între 3 şi 4 ani, au nevoie de spaţii mai largi pentru a exersa toate mişcǎrile pe care le-au învǎţat. De acum ei se joacǎ dorind sǎ facǎ lucruri adevǎrate: sǎ spele, sǎ mǎture, sǎ facǎ o prǎjiturǎ. Prezenţa adultului nu mai este necesarǎ în mod continuu, ci doar în mǎsura în care copilul are nevoie de sprijin şi ajutor. Cele mai interesante jucǎrii sunt acum obiectele reale pe care adulţii le folosesc atunci când fac “lucruri adevǎrate”.
La 4-5 ani, pe lângǎ spaţiu şi jucǎriile de care au nevoie, mai apare un element nou: timpul necesar pentru proiectele lor. Copiii se concentreazǎ şi încep sǎ transforme lumea exterioarǎ dupǎ propriile interese. Cât timp sunt lǎsaţi sǎ se joace devine o chestiune la fel de importantǎ pentru ei ca şi jocul în sine şi de aceea, când sunt implicaţi în joc, nu trebuie deranjaţi. În acest moment tovarǎşii lor de joacǎ devin foarte importanţi, iar atenţia lor se deplaseazǎ din nou spre jucǎrii. Jucǎriile cele mai interesante sunt cele care pot fi desfǎcute pentru a vedea ce se aflǎ înǎuntru, iar o jucǎrie care nu poate fi desfǎcutǎ va fi convertitǎ într-un instrument pentru a sparge sau desface alte jucǎrii. Copii se joacǎ acum puţin mai departe de adulţi şi încep sǎ înveţe în ce fel comportamentele lor îi afecteazǎ pe ceilalţi precum şi care sunt comportamentele acceptate de cei din jur. Tot acum descoperǎ nu numai cum sunt lucrurile ci şi cum pot fi: ”Aceastǎ construcţie care acum aratǎ aşa, o pot face sǎ arate şi altfel.”
La 5-7 ani, copilul face multǎ mişcare, dar îşi foloseşte intens şi fantezia. Acum orice se poate transforma într-un joc, iar “ascunzişurile” devin foarte atractive. Jocurile pot continua foarte mult timp şi trebuie sǎ întelegem ca adulţi cǎ e important sǎ nu le întrerupem cu brutalitate. În grǎdiniţǎ, aceastǎ trecere de la momentele de joacǎ la celelalte momente ale zilei, de exemplu, se face prin intermediul unor activitǎţi de tranziţie care le permit copiilor o deplasare fireascǎ dinspre ceea ce le place sǎ facǎ spre ceea ce trebuie sa facǎ. Acestǎ deplasare fireascǎ este necesarǎ pentru cǎ jocurile întrerupte des sau cu brutalitate împiedicǎ dezvoltarea creativitǎţii copiilor. Tot în aceastǎ perioadǎ jucǎriile sunt înlocuite din nou de obiecte adevǎrate, dar atenţia copiilor se deplaseazǎ dinspre obiectele în sine spre lumea care poate fi construitǎ cu aceste obiecte. Spaţiile de joacǎ de care au nevoie copii acum sunt tot mai largi şi, de asemenea, se lǎrgeşte şi grupul de joacǎ.
Comments